p { margin-bottom: 0.1in; direction: ltr; color: rgb(0, 0, 10); line-height: 120%; text-align: left; }p.western { font-family: “Liberation Serif”, serif; font-size: 12pt; }p.cjk { font-family: “Droid Sans Fallback”; font-size: 12pt; }p.ctl { font-family: “Droid Sans Devanagari”; font-size: 12pt; }

Creativitatea
contureaza
un complex fenomen psihic, caracterizat de numeroase aspecte si
dimensiuni. Termenul de “creativitate”
isi are originea in cuvantul latin “creare”,
care inseamna atat “a
fauri”,
cat si “a
naste”,
find introdus in vocabularul psihologiei de c?tre americanul Gordon
W. Allport, in anul 1937.

La
momentul actual, inca nu exist? o definitie universal acceptata a
creativit??ii, insa din punct de vedere al pedagogiei,
creativitatea
este caracterizata de curiozitate,
de interes,
de o serie de dispozi?ii
?i
aptitudinii
manifestate de copii si adolescenti pentru unul sau mai multe domenii
de studiu.

Procesualitatea
crea?iei a constituit, de-a lungul timpului, subiectul de cercetare
pentru numerosi psihologi si pedagogi. Dintre acestia,
Graham Wallas a propus la mijlocul anilor ’20, o teorie menita sa
explice complexitatea procesului de crea?ie. Acesta a determinat
existenta a 5 etape succesive de manifestare a creativitatii:
planificarea
(sau
pregatirea,
in care se defineste si se analizeaza problema ce trebuie sa fie
rezolvata), incubatia
(o
perioada in care problema este “gandita” doar la nivelul
subconstientului), intimarea
(ori insinuarea,
in care cel in cauza este convins ca in scurt timp, urmeaza sa se isi
faca aparitia ideea), iluminarea
(ce reprezinta momentul constientizarii ideii) si verificarea
(etapa
in care are loc testarea, selectia si revizuirea aspectelor centrale
ale ideii, urmata de materializarea ei). (Scott Kavanagh, Christopher
Novais, Ron Tite, Oricine este un artist: cum te ajuta creativitatea
sa fii cel mai bun in tot ceea ce faci, (traducator: Ovidiu-Gheorghe
Ruta), Editura Polirom, Iasi, 2017, pp. 33-34)

De
asemenea, cand se vorbeste despre creativitate, trebuie avut in
vedere faptul ca ea este determinata si/sau influen?ata si de o
varietate de factori. În urma studiilor intreprinse, psihologul J.
P. Guilford a izolat cativa factori ai creativit??ii: fluiditatea
(gîndirii),
flexibilitatea (gandirii,
ce denota capacitatea de redirectionare a cursului acesteia),
originalitatea
(dovedita
prin rezolvarea propusa) si sensibilitatea
(manifestata fa?? de eventualele probleme).

Prin
urmare, eurema este alcãtuitã dintr-o
grupare de “structuri
psihice fundamentale care conlucreaza la realizarea creativitatii”.
(Ion Moraru, Psihologia creativitatii, Editura Victor, Bucuresti,
1997, Volumul I, p. 26)

eurema
de acumulare si comprehensiune a informatiei (a
carei infaptuire este intermediata de gandire, memorie si interese);
eurema
asociativ-combinatorie (care
este realizata de imaginatie, memorie, inteligenta, inconstient,
etc.); eurema
energetica-stimulatorie
(in cadrul careia se asociaza armonios curiozitatea, emotiile,
pasiunea, motivatia); eurema
critica (intreprinsa
prin apelul la gandirea analitica, la inteligenta si la functia
critica a constiintei); eurema
ideativ-perceptiva
(in care se imbina atat componente ideative, cat si componente
perceptive); eurema
de obiectualizare a imaginii (unde
sunt colaboreaza elementele ideativ-perceptive cu cele motorii);

Fecare
nou-nascut posed?
o doz? de creativitate (o anumit? poten?ialitate
creativ?,
conform teoriilor formulate de Piaget si Comarova), care sub
influen?a procesului educativ ?i a mediului in care acesta se
dezvolta, ajunge sa evolueze sub forma apreciabila a unui nivel
de creativitate.
De aceea, creativitatea poate fi considerat?
o aptitudine sau o dispozi?ie naturala a intelectului, de a elabora
idei noi si originale, care, dac? este antrenata de c?tre cadre
didactice cu vocatie si pasiune, poate ajunge sa fie valorificata la
maximum.

Urm?rind
caracteristicile generale de personalitate ale elevilor, profesorii
pot sa cunoasca capacitatea creativ? a fiecaruia. Ulterior, acestia
pot ac?iona pentru stimularea creativitatii elevilor prin
dinamizarea poten?ialului
creativ,
fie individual, fie de grup. Astfel,
dezvoltarea creativitatii elevilor se concretizeaza in demersurile
sustinute ale profesorilor de cultivare a unor atitudini creative.

Strategia
care asigura o predare creativ? reprezint? proiectarea unui sir de
situa?ii
educa?ionale,
prin parcurgerea c?rora elevii pot sa dobandeasca informatii,
deprinderi si competen?e noi. Astfel, metodele de stimulare a
creativit??ii, pot fi privite asemeni unui sistem de procedee
specifice, polivalente si orientate catre dezvoltarea mental? a
elevilor, prin oferirea de noi modalit??i de gândire si rezolvare
a problemelor.

Studiul
artelor poate juca un rol important in dezvoltarea potentialului
creativ al elevilor.